Bunica-mea a stat la noi in Titan o vreme. “Bunica-mea de la tara”, asa ii ziceam, pentru ca mai aveam si o “bunica de la oras”, din Bucuresti. Cat a stat la noi, vreun an de zile, timp in care s-a tot  doftoricit pe la diverse spitale, avea un obicei: cand se apropia seara, se ridica de la masuta din bucatarie, unde isi petrecea cea mai mare parte a timpului, lua scaunelul de lemn de pe balcon, il ducea pe hol si urca pe el. Cumva, telefonul ala fix era pus intentionat de tata undeva foarte sus, de frica sa nu ajung eu la el, cand incepusem a merge copacel, si sa las receptorul… citeste mai mult