Jocurile copilăriei iarna aveau ceva fascinant – țin minte destul de exact. Cind cădea prima ninsoare era sărbătoare mare în puștime. Se intimpla cam de Sf Nicolae. Trebuia să lustruim ghetele eu și fratele meu, Iță, să le punem seara in hol. Dormeam noaptea aceea iepurește ca să ne trezim de vreme, să cercetam ce ne-a adus în dar. Pe ferestre se vedea căzînd zăpada. Era ceva de văzut, neapărat. Dle, anotimpurile veneau la timp dupa ceasul sovietic Pobeda pe care il avea tata la mînă. Dar mai exact după cel german, un Anker, pe care-l avea bunicul Filip – de felul l