Cearșaful cald al dimineții parcă nu fusese niciodată mai primitor. Mă uit la ceas. Este 6 dimineața. Îmi îndrept privirea spre fereastră și prin draperie nu se vede nici urmă de lumină, deși am lăsasem jaluzeaua trasă de cu seară, tocmai ca să observ primul strigăt al soarelui rece de ianuarie. Fetele dorm liniștite lângă mine. Respiră subțire, dulce, sacadat, molcom. Mă întreb oare ce visează. Dau să ies ușurel dintre ele și cum scot picioarele de sub plapumă, simt cearșaful rece, mă zburlesc și vreau să intru la loc. Trag aer adânc în piept, cam zgomotos…. citeste mai mult