Pe cînd eram pastor tînăr (am fost hirotonit la 25 de ani) îi judecam pe tații care lăcrimau atunci cînd își aduceau fiicele ”la altar”. Mi-am spus în barbă că eu nu voi face așa ceva la nunta fiicei noastre.
Eh, acum trei ani mi-a venit mai greu să mă gîndesc la acel moment. Dar am hotărît să mă țin. M-am ținut bine … pînă în acest moment, cînd i-am văzut trena măturînd sala.
Atunci m-au podidit lacrimile, dar nu pentru că pleca din casa noastră, nu pentru că o lua Titus, un copil minunat, pe care îl știu de mic. Crescuseră împreună.
Nu de ast