Costachel este un pisic. A fost unul, mic și neajutorat, acum e un motan respectabil. E și f frumos. L-am zărit prima dată în 2014 toamna, cred. Dormea dus pe scaunul meu de pe veradnă care are o pernă, dormea pe moale. Era făcut covrig și torcea. Bucuros de oaspeti! mi-am zis. Nu l-am deranjat, l-am lăsat să doarmă. Era slab mort, i se vedeau coastele.
În altă zi s-a trezit, m-a privit mirat, a cerut de mîncare. Ce putea să facă!? Normal. A scos niște sunete pe care nu știu cum să le calific. Parcă țipa, parcă mă certa, parca plîngea. Era de fapt
