Plecat de-acasă, din satul pierdut în munți, în care își trata durerile de măsele cu ceai de frunză de piersic sau de coajă de salcie, pe care-l ținea în gură, apoi îl scuipa, se gândise să cucerească Bucureștiul, apoi să se întoarcă în satul său cu o mașină de teren și să-și ducă părinții în orașul tuturor posibilităților pentru a-i îngriji cum l-au îngrijit ei în copilărie… Învăța repede privind în jur, muncea cât zece, ambiție avea cât 20 de oameni la un loc. Planul era bine stabilit: două-trei locuri de muncă, o cameră cu chirie, bani strâ
