Poți să îi explici copilului tău unde pleacă norii. Poți să îi spui de ce se fac gropi în asfalt sau de ce plouă. Însă, este al naibii de greu să îi spui că cineva nu mai este printre noi. Fie el om… sau un animal.
În urmă cu vreo 6 ani, când încă nici nu visam să devenim părinți, un amic ne-a bătut la poartă și ne-a rugat să îi ținem câinele. Un labrador superb, în vârstă de 14 ani. Nu mai avea unde să îl țină. (Mi-a venit să îi sar la gât, dar asta e altă discuție. Eu treaba asta nu o înțeleg. Un animal nu e o șosetă).
Am luat câinele, pe Maya
