O seară călduroasă, spre sfârșit de mai. Deja e amurgul, cu luminile lui scăzute. O rădașcă se apropie în zbor, trece aproape de noi. Se vede bine că are o poziție oblică, în sensul că are „coarnele” îndreptate în sus… pentru a avea un echilibru mai bun în timpul zborului. Face niște ture pe lângă un arbore, apoi pe lângă altul, se vede clar că percepe bine obstacolele și știe pe unde să zboare. Are o viteză destul de mare – cel puțin în comparație cu impresia pe care o aveai despre zborul unui astfel de gândac butucănos și non-aerodinamic. Plus că pa