Pe la sfarsitul anilor ’90, atunci cand am inceput si noi sa ne mai dezmeticim dupa perioada comunista, si a inceput avalansa de produse, servicii si mesaje capitaliste, absoream aproape ca un burete tot ce ni se oferea. Bani si bunavointa sa fie. Aproape orice venea din vezi Doamne lumea buna, era primit cu bratele deschise. Eram ca aia de la Cercul Polar, care vedeau primele raze de soare dupa 4 luni de iarna rece si neagra. Si, incet incet, ziua a crescut, a venit vara, iar soarele nu mai apunea, taman ca la latitudinile nordice. Viata la extreme. Ai mei ne duceau in fiecare vara, tim