De mică mă înduioșau poveștile dramatice ale omenirii. De pildă mi s-au umplut ochii de lacrimi, când bunica mi-a povestit că era secetă mare în țară și oamenii se descurcau cum puteau. Atunci a văzut ea un bătrân care își luase un corn și abia aștepta să îl ducă la gură, când a apărut ca din senin un vlăjgan, i-a luat îmbucătura din gură și a fugit cu ea.A rămes bietul bătrân uitându-se lung după cornul său…Din păcate și în vremurile moderne sunt oameni care, în loc să se ducă la muncă, tâlhăresc la propriu și la figurat, de câte ori au
