Moartea lui Gabriel Garcia Marquez s-a întîmplat în zori. L-am citit demult, în iarna anului 1974, într-o locuință săracă de student între Mătăsari și Matei Vv. Mă mutasem „de acasă” cu femeia pe care o iubeam. Era o casă veche cu mai multe încăperi goale, fără mobilier, ceva halucinant. Ocupam numai una din camere pe care reușisem s-a umplu cu lucruri din pomeni familiale. Am descris-o în romanul „Corpuri de iluminat” (gubernia Mătăsari înlocuia satul Macondo) – interzis de cenzură în 1987-89. Casa avea un aspect suprarealist, cu tavanele goale, ferestrele… citeste mai mult