Un amic cu veleități de clasic in viață, altfel simpatic( vine mereu cu ultimele bancuri ) mă atacă matinal la telefon. Ține mortiș să discutam de la distanță deși nu e nici locul nici timpul. Mă sună a doua zi iar, de data asta ceva mai calm…Zice – Am un interes, d-aia te deranjez. CUm fac rost de un premiu. Eu nu dau premii! zic. Nu fac parte din niciun juriu. Bun, face, dar ce zici de premiile literare in general? Dar de cele de la UAP, dar la film? Nimic, ce să zic. Cum fac să iau și eu unul? Cînd? întreb. Păi, anul ăsta!
Ce-ți trebuie, coane? E un moft. N
