Acum cativa ani, aveam un vecin pe nume Nea Costache. Model ca in reclama, fabricat prin 1955, purtator de pantaloni de dunga alba. Probabil ca mai are si alti pantaloni,dar eu nu i-am vazut niciodata. Nea Costache locuia fix deasupra mea.
Dupa ce adormeau copiii, apucam sa stau si eu zece minute cu ochii in tavan, fara sa fac nimic. Apoi, adormeam bustean, iar pe la pe la 3 dimineata, auzeam un:
-Ca la Saint Tropeeeez!
Eu, mort de somn, pun perna pe cap. In urmatoarea ora au inceput povesti muzicale despre buzele tale, dusmanii mor pe mine, smecheru’ care face bani, ce gagica belea. Pe ai
Stiripesurse.ro
