Am auzit prima data de Bruno Gröning in 2015. Povestea lui m-a fascinat si am ramas ca lovita de trasnet, caci nu mi-a mai iesit de atunci din cap intrebarea: Cum reusea el, in acele vremuri de saracie, disperare si boala pe toate planurile, sa adune atatea mii de oameni in jurul lui (cateodata erau si 30.000 de oameni!), intr-o singura zi, si asta zi de zi? Cum era posibil sa i se duca asa vestea, in conditiile in care cei mai multi nu aveau atunci nici macar telefon, erau saraci lipiti pamantului si cei mai putini aveau masini la dispozitie? Pentru ca nu are sens sa povest
Stiripesurse.ro
