Nea Toni ii ziceam.
L-am vazut doar de cateva ori, dar ceva mi-a ramas bine in cap. Odata. pe cand aveam vreo 14 ani, ne-a luat de la scoala, pe mine si pe fata lui, si ne-a dus intr-un parc sa plantam un nuc. A sapat groapa, apoi ne-a dat noua lopata ca sa ne facem de cap. Eu si fata lui am plantat puietul cum am putit, apoi l-am acoperit cu pamant. Se intampla in ‘89, inainte de Revolutie.
Trei luni mai tarziu, Nea Toni a trecut pe langa banca pe care stateam si ne-a spus zambind sa stam acasa sau in fata blocului, sa nu ne aventuram prin cartier, ca e periculos. Dar si ca totul va fi bine
