Sfârșit de mai, 2011. Era o cabană mică – un fel de pensiune – undeva mai sus de capătul din amonte al cheilor. E acolo un loc mai deschis, aproape de zona unde se strâmtează valea, unde apele pârâului intră printre versanții de piatră. Cabana aceea era la un loc ideal; era destul de luminos, destul de cald, iar priveliștea era de basm. Uneori veneau și acvilele de munte destul de aproape – cele care cuibăreau în chei; se roteau la înălțime, sperând să detecteze ceva pradă-potențială. Seara puteai să stai pe balcon/ sau un fel de terasă, și priveai un peisaj ca