Nu prea am stat la cozi pentru pîine&carne deși era un ritual quasi-obligatoriu. In preajma măcelăriilor și Alimentarelor socializai, făceai rost de-ale traiului. Aici îți petreceai o mare parte din timp. Asa iți treceai viața intre serviciu și cozi interminabile. Grija regimul era sa nu stai singur, să ai gîndurile tale. Trebuia să fii anturat și controlat. Cozile erau înțesate de delatori. Asa ca mă țineam departe de proletariat… Pur și simplu renunțasem să intru în rînd. Preferam așa, decit să aștept ore-n sir, să mă las îmbrîncit de vecini din cart