Pe Laura o știu, nu de azi, de ieri, ci parcă dintotdeauna. Nu ne-am întâlnit niciodată în viața reală, dar ne-am conversat (“am dialogat”) de nenumărate ori pe “social media” {Deschid o acoladă, că paranteza nu-i suficientă: În scris, sunt omul ghilimelelor. Fie că vreau să citez (fără a fi acuzat de plagiat), fie că încerc – nu știu dacă îmi și reușește – să fiu glumeț, ironic, cinic sau sarcastic. Închid acolada. Deocamdată.}. Nu numai pe teme culinare. Poate că majoritatea celor care își doresc cartea Laurei, o fac pentru rețetele care n-au fost