Gata! S-a terminat șmecheria pentru mine! Are dovezi certe, zice ea! De acum încolo nu mai am voie să-i zic nici „pâs”! Nimic, nimic!
Trebuie să o țin în puf, nu că până acum n-aș fi făcut asta! Dar acum, trebuie să mai adaug câteva straturi de puf dintr-ăsta.
Nu am voie să o mai enervez câtuși de puțin. Deloc, dar deloc.
De fapt, povestea începe de aici: că se enervează singură pe orice și din orice. O supără chiar și un fir de praf. Și eu sunt vinovat de toate, chiar dacă nu sunt prezent. Eu, că… na, nu se poate supăra pe ea!
Mda, a intrat pe
