Omul îmi poveștește cu amărăciune, cum copil fiind mama, care s-a făcut pământ acum, îl lua cu el la muncă, prin sat. Are mâini aspre și mari ca două lopeți și nu se teme nici de muncă nici de viață.E mult de-atunci. El era un bebeluș drăguț, iar mama lui săracă-săracă nu avea cu cine să-l lase, fiind străină în sat și l-a luat cu ea la preotul care și el s-a dus în lumea drepților…A muncit, in timp ce copilul își făcea de lucru la marginea holdei și când au chemat-o la masă, l-a spălat frumușel pe mânuțe și l-a așezat și pe el.-Eu nu înțe