„Pasagerul nostru își dă iar mutra la întors. E grav, arăta deja ca un burghez odios. A făcut o moacă de speriat. Nu s-a hlizit indecent, nu a fixat minijupele, nu a grohăit porcește. A luat aerul unui domn. Exact ca în urmă cu trei ani cînd a început totul. Si tot la Paris. A venit sa-si aducă aminte. Imaginile vechi nu se șterseseră, nici mirosurile, nici sunetul inconfundabil al glasului ei. Ah, melancolia asta bastardă, nimicitoare. A ascuns masca de pasager plictisit într-un buzunar și a înfătișat pentru privitorul întîmplător un individ respectat.! Intret