Dintotdeauna am avut o obsesie legata de par. Sa fie curat, sa fie sanatos, sa luceasca. Intr-un cuvant, sa fie frumos. Evident ca nu intotdeauna il am la „patru ace” (daca se poate aplica expresia asta si in cazul podoabei capilare). Ma iau cu a vietii rutina, intru – si nu mai ies!- in valtoarea asta permanenta in care traim, timpul nu-mi mai ajunge pentru nimic si uit de mine. A nu se intelege ca uit sa-mi spal parul vreodata, asta nu se intampla niciodata, dar niciodata, indiferent ca o fac la 4 dimineata dupa ce imi termin treburile. Dar uit sa-l pun in valoare. Nu am timp sa-l duc la coa… citeste mai mult