Am asistat odata fără să vreau la o conversaţie între o adolescentă, 16-17 ani, şi o doamnă trecută de prima tinereţe. Doamna îi explica fetei că acum 25-30 de ani, la televizor erau doar două ore de emisie pe zi şi că tot ce însemna cultură publică era controlat în cele mai mici detalii. Tânăra, cu un tatuaj dantelat pe mîna stîngă, nu înţelegea nimic. „Poate că era mai bine aşa”, a replicat, „Puteaţi să staţi cît vreţi pe net”. Răbdătoare, interlocutoarea i-a explicat că netul nu exista şi că nici uitatul la filme pe video nu era o opţiune la î
Stiripesurse.ro
