Într-o dimineață, după câteva zile petrecute între forme de relief ascunse în ceață și ploaie, am deschis ochii către culmi înalte pudrate cu zăpadă, perfect conturate pe fundalul unui albastru intens. Am sărit din pat, m-am echipat și, după un mic dejun în viteză, am pornit pe traseul marcat cu omulețul albastru ce pleacă din Moieciu de Sus, spre poiana Andolia. Acolo știam că găsesc odăița nouă care miroase a lemn și fân, dar și o priveliște frumoasă către Piatra Craiului.
Gheața de pe potecă îmi scârțâia sub bocanci, aerul era tăios și rece, iar lumi
Stiripesurse.ro
