L-am cunoscut prin anii 80. Avea alura unui tip inofensiv, acomodant, care nu putea să facă probleme cuiva. Nimic de rebel in infătișarea lui. Părea mult mai tinăr decit virsta reală (*n.1940). Tăcut, mai mult asculta pe ceilalți decît vorbea. Ne-am împrietenit, l-am vizitat la atelier, aici povesteam una alta. El venea uneori la prînz la restaurantul de la Uniunea Scriitorilor din Calea Victoriei unde ședeam la aceeași masă, stînga cum intrai, în colț. Venea pentru că era o mare penurie și aici găseai totuși ceva. Venea mai ales pentru că avea nevoie de sprijin, trebuia