Cu această poezie se deschide primul volum publicat de Goga în 1905, având o semnificaţie de ordin programatic, încât ea exprimă crezul literar al poetului.
Ca exponent, ca „glas de trâmbiţă” al celor mulţi şi umiliţi, poetul aspiră să descifreze tainele firii, să pătrundă misterele unor sentimente şi atitudini umane cum ar fi ura şi iubirea, astfel încât să poată deveni sprijinul de nădejde al celor oropsiţi:
„În veci spre cei rămaşi în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.”
Limbajul artistic se defineşte, nu numai prin compunerea metaforică, ci
Stiripesurse.ro
