Una din coordonatele tematice este, ca şi în poemul „Luceafărul”, soarta omului de geniu de pe pământ, aici a savantului astronom. El urmăreşte descifrarea enigmelor cosmice într-o lume zbuciumată perpetuu de pofte meschine.
Portretul savantului este reliefat în scară antitetică, prin juxtapunerea hiperbolei cu litota. Insignifiant, sub aspect fizic, el surprinde prin titanismul spiritului, impunându-se prin forţa incomensurabilă a minţii, comparabil cu zeul Atlas, ce uimeşte, la rându-i, prin colosala-i forţă fizică:
„Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină rupt
