Lucrurile s-au întâmplat aşa: era o după-amiază de sfârşit de vară, o vară târzie, cum ar veni, la ora la care umbrele arţarilor abia de începeau să crească sau, cum ar spune poetul, ora la care umbrele erau zgârcite. Cum nu ştiam ce-mi era scris şi ce nu, aşteptam, liniştit, ca inevitabilul să se …
