Povestește scriitoarea Isabel Allende: „Nu prea am antrenament pentru meditaţie, dar în ultimele săptămâni m–am surprins gândindu–mă la trecutul meu cu o frecvenţă explicabilă doar ca un semn de senilitate prematură. Epidemia asta de amintiri au declanşat–o două întâmplări recente.
Prima a fost o constatare a nepotului meu Alejandro, care m–a surprins în timp ce–mi studiam în oglindă harta ridurilor şi mi–a spus plin de compasiune: „Nu–ţi face probleme, babo, o să mai trăieşti cel puţin trei ani.” Am hotărât a
Stiripesurse.ro
