Nu mi-a plăcut niciodată sintagma de “literatură feminină”. Mi se pare că lipește o etichetă ciudată cărților scrise de femei. De literatura masculină vorbește cineva? Dar da, despre cărțile bărbaților s-a vorbit mereu mai mult.
Într-o societate ca a noastră, plină de prejudecăți de gen și unde discriminarea e la ea acasă, iar rolul femeii încă e privit ca fiind la cratiță sau, oricum, bine trasat în universul domestic, în linia “frumosului”, dar și a “supunerii” (să nu uităm că în România una din patru femei declară că a
