Lupul vânător, de Alexandru Mitru

Poveste trimisa de Laura Dinescu.
Lupul făcuse multe-n viața lui: prinsese fel de fel de animale și le mâncase. Nu dădea-napoi nici de la oameni.
Făcuse multe… Și îi știau cu toții frica.
Da′ vine-o vreme când te lasă și tinerețea. Dinții îți cad, privirea ți-e cețoasă, picioarele parcă au tremurici. Nu poți mânca orice.
Iar în pădure, dragii mei, nu e ca între oameni, nu are cine să te-ajute la bătrânețe, la vreme de nevoie. Și-n zilele când vine bătrânețea nu-i nicio carne așa de bună, pentru măselele slăbite, decât carnea de iepuraș.
Iar lupu