Povesteam intr-unul dintre newsletterele trecute ca atunci cand eram copil citeam cantitati industriale de literatura. Aveam obiceiul sa ma duc printre rafturile bibliotecii, sa trag adanc aer in piept, sa adulmec mirosul de hartie veche amestecata cu cerneala de tipar.
Apoi sa ma uit pe cotorul cartilor, sa trec cu degetele peste ele pana ma surprinde un titlu, o culoare, un autor. Sa scot cartea, sa o deschid. Sa o pun la loc, dupa care sa iau alta.
Imi lua mai bine de o ora sa imi aleg urmatoarele trei carti (limita care era impusa de biblioteca), asta desi le citeam in mai putin de o sapta
