Am plecat la Erevan cu un autobuz prăfuit, cafeniu, ca un gîndăcel ghebos. Avionul de Erevan – Chişinău nu mai zbura. Am luat trenul prin Rostov-pe-Don şi Kiev. Şedeam la geam şi priveam cerul negrăit de frumos, de o nestatornicie a norilor ce te înfiora. Mă simţeam singur. Gîndurile îmi oscilau între ceea ce lăsam şi ceea ce voi face. Totuşi, percepeam …
