Mi-e dor de o pîine bună. Și de urzicile, brînza, roșiile sau de omleta din verile copilăriei. Mi-e dor de mirosul unei lămîi. De aerul dintre brazi. De vecina care-mi dădea duminicile, învelite-n zîmbet, felii cozonac cald, cu mac. Mi-e dor de soțul ei tăcut, care fuma întotdeauna afară din casă, mereu ținînd la ureche un radio învelit în piele. Mi-e dor să văd oameni citind. Mi-e dor de Cireșarii. Și de entuziasmul lor. Mi-e dor de cuvinte dispărute din limba română, precum bibliotecă. Sau traforaj. Ori pirogravare. Mi-e dor să aștept cu zilele răspunsul la