Ne-am întors pe blog, băi, copii. Știu că vă tot promit pagini din noua carte, odată cu lansarea ei, dar mă gândeam să vă las un fragment cu una dintre poveștile mele preferate. S-ar putea să aibă niște mici typos, dar sper să vă bucurați de el. Se cheamă exact ca articolul. Am încercat să separ textul ca să fie mai ușor de citit, sper să fi ajutat cumva.
“O chema Mariana și simpla ei prezență e un pic stânjenitoare. Doar dacă te uiți la ea, la negul de pe nas, la fața plină de acnee, la bărbia prea ascuțită, ți se strânge pielea. Are ochii pe marginil
