Să vă spun. Ideea a pornit de la trei planuri.
Planul 1. Sor’mea de abia ce s-a întors de la Veneţia, unde s-a sărbătorit (la mulţi ani, suri!!!). O mai învăţ şi eu lucruri bune, cum ar fi ca cel mai bun cadou e o plimbare pe undeva (hai, cu ianuarie, să fie şi la mulţi ani mie). Ca o invidioasă ce sunt, mi s-a făcut dor de Veneţia. Deh, trecură totuşi vreo 8 ani de când plimbarea cu gondola m-a costat mai mult decât chiria pe care o plăteam atunci. Când s-au întors, pe lângă cunoscuta întrebare “unde mi-e magnetul?”, a urmat cealaltă binecunoscută întrebare
