Găsesc în cîteva cercuri și împrejurări un spirit anticapitalist pe care nu prea îl înțeleg. Sunt cercuri intelectuale care practică acest spirit, unii middleages, alții tineri.
În Occident această nostalgie egalitaristă este de înțeles după 200 de ani de cînd burghezia e la putere. Cu cît ești mai departe de raiul comunist, de „dictatura proletariatului”, lucrurile par mai roz, mai atractive pentru stînga. In țările fostului bloc sovietic acest spirit anticapitalist la 27 de ani de la prăbusirea zidului de la Berlin, nu are sens. Într-o ța