John Fowles nota  la 5 aprilie 1952:
„… sunt din ce în ce mai conÈ™tient de homosexualul latent din mine. ÃŽmi place să stau cu anumiÈ›i elevi, mă atrag prea tare, vorbesc cu ei prea des. Nu-mi fac griji. E drept, câțiva dintre adolescenÈ›ii de-aici, ajunÈ™i în ultimul an al îmbobocirii lor, când lipsa sexului îi face chiar mai feminini, sunt foarte frumoÈ™i. Zburdalnici, exuberanÈ›i È™i plini de-o inocență fragedă, ca păsările cântătoare primăvara sau ca pomii fructiferi în plină floare. Uneori mă simt ca È™i cum aÈ™ sta într-un râu de tandreÈ›e, care e în per
