Prin iarnă Măriuca mă anunță că este foarte dezamăgită că ei nu îi cade niciun dinte. Mă uit la ea întrebătoare și îmi amintesc cum i-au crescut de la 5 luni câte doi dinți deodată. Ea îmi enumeră toate fetițele, primele fiind prietenele ei cărora le-au căzut nu doar doi dinți, mami, ci șase. Stau fără să o întreb nimic pentru că nu vreau să-i insinuez vreun răspuns, dar îi dau de înțeles că vreau să aflu ce are pe suflet. Problema e că se simte diferită și simte că nu mai aparține grupului. Se întreabă dacă dinții ei sunt defecți. Mai mult decât
