Știu persoane care se visează valsând în rochii din anul 1800, umblând pe străduțe neasfaltate cu umbreluța de soare pe umăr și fluturându-și buclele de tip sărmăluțe în adierea ușoară a vremurilor respective. Ar sta la brațul unui domn și ar merge din când în când și cu trăsura. Eu când aud de vremurile respective nu văd partea însorită a lucrurilor, ci văd femei cu poalele rochiilor mereu cufundate în noroi, nașteri dureroase, ciumă, holeră, tifos și ceva fierturi dubioase în farfurii (și alea probabil în zilele bune). Prezentul, pentru mine, are o mulț… citeste mai mult