Am ajuns intr-un punct in care nu mai caut filme “importante”. Le simt imediat pe cele care vor sa ma impresioneze si, de cele mai multe ori, le uit la fel de repede. In schimb, filmele care ajung la mine pe usa din spate, fara hype, fara promisiuni mari, sunt cele care imi raman in cap. Nu pentru ca sunt perfecte, ci pentru ca ating ceva personal, poate greu de formulat, dar imposibil de ignorat.
