Existenţa unor idiomuri de interfaţă: clasicismul epurat şi, respectiv, modernismul clasicizant este probabil predominantă în raport cu ceea ce istoriile moderniste ale perioadei proclamă, anume avansul inexorabil şi de nestăvilit al principiilor arhitecturii moderne. Este analizată în detaliu modalitatea prin care aceste variante compozite de fuziune a clasicităţii cu spiritul …
