La Timișoara a fost magic. Nu din cauza sălii (prea mare pentru câtă lume am fi putut noi aduna, dar singurul loc în afară de Filarmonică în care există aprobare ISU pentru mai mult de 270 de persoane) sau a weekend-ului ales (în care amintirea Colectivului se insinua neagră și tristă), ci din cauza unui schimb de energii cum rar am întâlnit. Au fost câteva momente lungi între niște piese, în care ovațiile intraseră parcă în buclă. Cred că nu ni s-a mai întâmplat de la concertul de lansare Acoustic Drama din 2008. N-am putut continua cu al doilea bis pentru că un lo… citeste mai mult