Mansarda cu miros de cireşe
Ei îi plăcea lumina. Dar îi plăcea și întunericul. Cumva, dacă se poate spune, îi plăcea lumina pentru că o încărca pentru întuneric. Întuneric din ăla călduros, din spatele draperiilor de culoarea deșertului. Găsise o mansardă. Nu știa exact cum arată, dar când a văzut singura poză în anunțul de pe internet, a știut că aia va fi mansarda ei. Nu știa unde e, nu știa cum arată, nu știa ce o să găsească acolo, dar văzuse în poză o singură rază de soare, una singură, care intra de capul ei pe geamul ăla înalt, vechi și dreptunghic. A sunat. Nu a întreb… citeste mai mult