Cum stăteam eu așa, cățărată pe tocuri și privind amurgul în timp ce îmi pieptănam cosițele blonde, mă lovește un gând. Dar nu unul din ăla bun, cu oameni frumoși care aleargă pe stradă în timp ce se țin de mână. Nuuuuu. Unul din ăla care presupune să te duci la un ghișeu, să te apleci de spate și să roștești umil: duamnă, puneți-mi și mie o ștampilă, dar-ar norocul peste dumneavoastră și familia lu matale. Înțepenită de perspectivă uit să îmi fac unghiuțele și să îmi aleg hăinuțele de dimineața. Decât un selfie să-mi mai fac, îmi zice neuro… citeste mai mult