Iată ce am postat în data de 11 iunie 2017: „Înțeleg că susținerea, în condiții excepționale (în anul 2008 prețul petrolului și cel al gazelor naturale au atins recorduri postbelice), a producției naționale de îngrășăminte chimice a fost un lucru rău. Înțeleg, de asemenea, că e mai bine acum, când nu mai producem îngrășăminte, când mai multe mii de oameni și-au pierdut locul de muncă și orașe precum Făgăraș sau Victoria sunt la limita supraviețuirii. Iar cei care, ca mine, cred că banii românilor trebuie, pe cât posibil, să ofere salarii pentru muncito… citeste mai mult