“Ca să obţii procente de participare la vot de 74-75% la nivel de judeţ, trebuie să convingi să dea cu ştampila toată populaţia cu drept de vot, iar pe deasupra să mai aduci şi câteva sute de autocare pline cu sârbi sau cu bulgari!

In judeţe precum Olt, Mehedinţi sau Teleorman, dintre oltenaşii sau muntenaşii apţi de vot, mulţi sunt plecaţi prin Italia sau Spania, unii lucrează prin Bucureşti sau prin alte zone ale ţării, alţii se află în concediu la munte, la mare sau în străinătate. Dintre cei rămaşi „la vatră”, unii nu au chef de vot, alţii nu au acte de identitate, iar cei mai curajoşi (adevăraţi „disidenţi” ai locului) au recurs la boicot. Şi atunci, de unde să mai rămână atâţia alegători încât să iasă procente ca la FSN, în 1990?

PSD o recoltă-record de voturi la hectar . Dezmăţul a atins cote neruşinate în sudul ţării. Ardelenii au fost mai reţinuţi la referendumul puciştilor, fapt pentru care au fost jigniţi grosolan de activiştii de la Ministerul Propagandei (Antena 3). În schimb, au fost lăudaţi cu gura până la urechi „cetăţenii cu spirit civic” de la sud de Carpaţi.

Adevărul e cât se poate de crud: diferenţa de procente dintre Ardeal şi Oltenia-Muntenia exprimă perfect diferenţa dintre corectitudine şi  hoţomănie. Sau diferenţa dintre a fi trăit sub austrieci şi a fi trăit sub turci…”, scrie Grigore Cartianu în Adevărul.