Unul din lucrurile care mi se par oarecum amuzante în ceea ce mă privește este că multă lume îmi zice ”măh, ție ți-e ușor să faci lucruri, doar tu ești chinezu, toată lumea te știe!”. Zic amuzante pentru că, deși este construită ca o laudă, cum ar veni, respectiva zicere conține două erori masive (dar simpatice, oarecum): 1. nu toată lumea mă știe (doar cei care vreau ei să mă știe – asta este o adevărată artă, știu!) 2. acum îmi este ușor, desigur, dar la începuturile mele nu mi-a fost ușor deloc.