Întâi o simt cum se foiește. Mică și caldă, cu părul zburlit. Mă caută cu mâinile prin pat. Nu dă de mine așa din inima plămânilor îi pornește un plâns rotund și deschis. Îl lasă să iasă clar și limpede, fără să încerce să și-l înăbușe într-un fel. Cu gura mare, roundă până când obrajii i se bombează de-ți vine să-i mănânci. Cu ochii închiși căci nu s-ar fi dat încă trezită. Cu lacrimi cât broboanele de rouă. O mângâi fără să îi spun nimic. Îi vine sufletul la loc. Se trage cu tot corpul spre marginea patului până dă de mine. Las lapt… citeste mai mult