Acum vreo doua saptamani ma aflam intr-o vizita nocturna la prietena mea, Alina (nu, nu e cea din fotografie), care, insa, numai chef de gatit mie crema de zahar ars nu avea. O raceala ingrozitoare o chinuia, insa mai mult decat durerea de cap si starea de somnolenta carora le facea fata cu chiu cu vai, dar destul de bine incat sa duca la bun sfarsit cea mai buna crema de zahar ars pe care am mancat-o eu vreodata, o deranja faptul ca nu putea sa respire. Era 1 noaptea, de farmacie nu se punea problema, asa ca am cautat pe net (asa cum face orice bolnav care se respecta – not!) solutii pentru d… citeste mai mult